Zi de sambata, zi de targ. S-a mediatizat mult marele „targ de mester(esti)”, targ „de mesteri mari, fauri si zidari”, vorba ceea…Asa ca mi-am luat rucsacul, Micul Print si o amica si am plecat. Acolo, lume multa, colorata, ii mai noi si ii mai vechi,covoare oltenesti cu pasari cantatoare, icoane pe sticla sau pe lemn din care ne privesc cuminti sfinti, cruci cu floricele sau simboluri regasite pe portile sculptate de maini noduroase sau pe iile cusute cu migala, oua incondeiate in culori vesele … Miros de mici, gratare incinse ce-si ridica fumul si aromele de carne fripta, butoaie cu vin , must… Zumzet de albine, zumzet de oameni nerabdatori sa vada , sa simta, sa pipaie fiecare obiect intalnit. Aceeasi geambasi de ii care au umflat preturile ca la noi, cand e rost de vanzare.
Cu ocazia asta am avut confirmarea ca acesti comercianti strica iile culese din tara, le macelaresc, le chinuie, le uratesc: poale sfasiate si puse ca prelungire la iie, maneci brodate dumnezeieste, atasate altor trupuri de iie! Nimeni nu ia nici o masura! Ne multumim sa recuperam cat putem, ce putem… de la ei, cei ce schingiuie munca unor maini necunoscute.
Am gasit 2 camesi de Bihor spun ei ( de multe ori nu stiu de unde sunt iile, ce poveste au sau inventeaza, cei mai vicleni, povesti cu carlig pentru cumparatori naivi).
Am observat ca se folosesc de numele a doua promotoare a portului national pentru a te atrage si a te manipula: „De la mine ia si doamna Ioana si doamna Iulia, stiti, de la televizor…” Si Ioana si Iulia incearca sa salveze cat mai mult dar nu se bat pe burti cu acesti intermediari… Ma bate gandul sa plec eu in tara sa salvez ce se poate salva dar drumurile sunt batute de ei. Este un proiect de luat in seama…candva.
Astazi se deschide Rural Fest, alt eveniment mediatizat cu surle si trambite. O sa merg si o sa va spun si voua, cititorii mei imaginari ce minunatii am vazut. Pana atunci va arat in imagini cum a fost ziua mea de sambata.
iiesirucsac 