In luna martie scriam un articol - Fericire. Pauză. Era un strigăt de speranță că lucrurile nu vor ține mult, că vom învăța, că vom strânge rândurile și vom face front comun... Au trecut de atunci șase luni. Șase luni care par că au durat cât o viață. Șase luni în care speranța că vom… Citește în continuare pe partea cealaltă a baricadei
Categorie: inceputuri
Un articol întârziat…
Revelion 2020....Trei, doi, unu.... LA MULȚI AAAAAANI!!!! Steluțe colorate, artificii, șampanie, fețe fericite; și o dorință spusă în șoaptă, la ureche, Universului: aș vrea ca anul acesta să văd Traviata în întreaga Europă. Un gând, o dorință ce s-a născut după ce în ultimele călătorii am avut norocul să găsesc bilete la spectacole la care… Citește în continuare Un articol întârziat…
jurnal de covid – reloaded
...A fost o dată ca niciodată o planetă mare și frumoasă, o planetă albastră. Era plină de frumuseți: munți ce atingeau cu crestele lor cerul, unii veșnic ninși, înțelepți încremeniți pe vecie, păduri care în funcție de anotimp își schimbau culoarea, an de an, de la verdele cel mai crud până la cel mai aprins… Citește în continuare jurnal de covid – reloaded
Lisa si muntele
Acest articol e restanta la restanta, evenimentele petrecandu-se in 2018... In 2019 nu am reusit sa ajungem in perioada de inflorire a rododendronului dar anul asta sigur vom fi pe munte! Poate vazand imaginile va hotarati si mergeti si voi, cu mic, cu mare! ... Din nou am ramas cu restante si uite ca frunzele… Citește în continuare Lisa si muntele
toleranța… zero!
Toleranță. Un cuvânt cu care ne jucăm în fiecare zi. Avem impresia că suntem toleranți, îngăduitori adică...De fapt toleranța în țara asta e zero. Zero barat. A apărut o postare despre câinii legați în lanț. Că se va interzice. Și au apărut și comentariile: un copil nu ați adopta... I-aș întreba pe aceștia de ce… Citește în continuare toleranța… zero!
Lisa…fara cuvinte….
JaponIA (II)
Despre experiența din Japonia aș putea vorbi ore în șir. Oamenii, locurile obiceiurile. Toate văzute cu ochii turistului. Regret că nu am avut ocazia de a intra într-o casă obișnuită, să văd cum trăiesc zi de zi. Par că muncesc foarte mult. Muncesc și li se pare normal. Un exemplu sunt cameristele de la hotel.… Citește în continuare JaponIA (II)
JaponIA!!!
Neasteptat, soarta ma aduce in tara Soarelui Rasare, odata cu expozitia IAAIEVEA. Am cusut camasa cu drag, m-am indragostit de ea la prima vedere, originalul are o forta si o energie greu de descris . A fost de ajuns sa privesc pozele si sa imi doresc sa o cos. Nu a fost usor; inul fin… Citește în continuare JaponIA!!!
Oameni mari si… furnici
Există oameni mari și oameni mici. Există oameni mari care iți ating inima cu aripile sufletului și îți schimbă viața. Au un proiect care rezonează cu tine, devii o rotiță în angrenaj și dintr-o dată visele tale devin realitate. Visele tale se amestecă cu visele lui și proiectul te poartă prin lumi la care doar… Citește în continuare Oameni mari si… furnici
Tic – tac…
Traim, muncim, iubim... totul pe repede inainte. Alergam cu disperare dupa ceva fara nume si fara forma. Daca te intreaba cineva unde te vezi peste cinci ani clipesti uimit si, daca nu esti la un interviu de angajare, raspunzi scurt: nu m-am gandit, cum unde? aici, cu voi! AICI. CU VOI. Si vine o zi in care ceva se intampla si o… Citește în continuare Tic – tac…
