lumea e un spectacol...

decizIE

Cu două săptămâni înainte de celebrarea Crăciunului Bucureștiul a fost extrem, dar extrem de aglomerat: trafic de coșmar, malluri - furnicar, părea că vine (în sfârșit) apocalipsa. Esența acestor sărbători au fost dintotdeauna speranța, bucuria, familia reunită, iubirea, nerabdarea copiilor mari și mici de a descoperi cadourile de sub bradul împodobit, mirosul de cozonac cald,… Citește în continuare decizIE

inceputuri

„Între chin și amin”

De multă vreme doream să văd acest film. Cutremurător. Brusc mi-au revenit în minte emoțiile trăite la Sighet, la Memorial. Toată durerea și groaza și suferința acelor oameni nu va putea niciodată să fie răscumpărată. Oameni împotriva oamenilor. Cumplit de dureros și adevărat. Și azi, după o zi obositoare și care m-a lăsat fără energie… Citește în continuare „Între chin și amin”

inceputuri

Un articol întârziat…

Revelion 2020....Trei, doi, unu.... LA MULȚI AAAAAANI!!!! Steluțe colorate, artificii, șampanie, fețe fericite; și o dorință spusă în șoaptă, la ureche, Universului: aș vrea ca anul acesta să văd Traviata în întreaga Europă. Un gând, o dorință ce s-a născut după ce în ultimele călătorii am avut norocul să găsesc bilete la spectacole la care… Citește în continuare Un articol întârziat…

lumea e un spectacol...

Poveste din pădurea cu alune

În pădurea cu alune aveau casă doi pitici... ... Căsuța lor era frumoasă tare, era perfect rotundă, pereții albi, neteziți cu humă de mânuțele mititele ale piticilor, acoperișul pitit sub o căciulă mare de verdeață spartă ici - colo de potirele portocalii ale florilor de luleaua turcului, ferestre mititele, joase, ușor afumate, ușă grea, de… Citește în continuare Poveste din pădurea cu alune