caligrafie cu ac și ață

vreau sa-mi cos o ie (I)

Am început acest articol de mai multe ori și de fiecare dată am șters tot ce am scris. Încep un nou proiect, o camașă din albumul Elisei Bratianu , album atât de îndrăgit, cunoscut și dorit. Planșa aleasă de mine e în culorile toamnei, nuanțe de ruginiu și maro – brun, cu rândunele care se adunî în stoluri și pornesc spre țările calde.

Până acum nu am avut curaj să încep un astfel de proiect având in vedere că albumul este format din modele de pe cămăși de mare sărbătoare, cusute cu materiale prețioase atunci , obligând într-un fel la utilizarea unor materiale de înaltă ținută și acum. Zilnic apar postări cu cămăși noi cusute și întrebarea „cum vi se pare”? De aceea vreau să vă împărtășesc din experiența mea pentru că secretul unei cămăși reușite constă nu numai în delicatețea sau acuratețea broderiei ci (mai ales) în calitatea materialelor folosite.

Să purcedem deci…

Până de curând oferta de pânză era destul de săracă. Găseam pânză Catrina , pânză fără ținută, destul de rară și transparentă; ( cu ea am început aproape toți cei care nu am găsit pânză de casă veche la târg)

Pe astfel de pânza am cusut o cămașă de Dobrogea. Modelul e deosebit de fin, caligrafie cu ac și ață dar pânza nu are ținută, se pleoștește după ce o îmbrac, s-a scămoșat și e nevoie de ceva de îmbrăcat pe dedesubt dacă nu vreau sa mi se vadă lenjeria intimă.. Din păcate e promovată în continuare și începătoarele într-ale cusutului de cămăși tradiționale, adevărate , se lasă induse în eroare de reclamă și aleg să coasă pe astfel de pânză. Credeți-mă pe cuvânt: e păcat de timp și de muncă să coși pe o pănză de calitate proastă (sau să o spun mai asertiv: e păcat de timp și muncă să coși pe o pânză nepotrivită pentru iie!) ! Nu o recomand !Și spun asta cu toată tăria si susțin afirmația cu probe: faceți un drum la muzeul de etnografie din orașul vostru. Veți vedea că nici o ie nu e cusută pe pânza aceea ca tifonul. Nici măcar unul mai plin!

Multe dintre cele care își doresc o ie tânjesc după pânza veche de casă. E o alegere bună, dacă îți asumi riscul să achiziționezi pânza cu pete sau ciupituri , defecte. Si rar am văzut la târg pânză impecabilă. În plus pânza veche trebuie spălată cu detergenți cu un pH neutru (și da, săpunul de casă folosit pe pânza veche este un mit (! )efectul este unul dezastruos, săpunul de casă având în compoziție acizi care atacă fibra și așa fragilă). Eu nu aș mai coase pe pânză veche deoarece îmi doresc ca iile cusute de mine să reziste în timp cât mai mult, să o port eu și poate urmașele mele.

În prezent arta țesutului începe să reînvie, sunt pe piață câteva persoane care țes pânză de casă (Balașa Chira Maria – Baia Mare, Andrei Sas – Arad, Mariana Neacșu – București – de ei îmi amintesc ). A fost o perioadă în care am cusut pe astfel de panză, la vremea respectivă fiind singura contrapartidă la încercările de pânză industrială. Un avantaj la achiziționarea pânzei noi de casă este că o poți personaliza astfel încât iile de Muscel de exemplu să fie unicat, dungile / marginile să fie țesute exact cum îți imaginezi tu proiectul. Dezavantajul este ca timpul de așteptare este mare și nici unul dintre cei ce țes nu va porni motoarele pentru o cantitate atât de mică ( 4 – 5 m cât trebuie pentru o ie…) . Comenzile speciale se obțin foarte greu și pe bună dreptate. În prezent aș apela la această sursă doar dacă aș avea un proiect special de reconstituire care să merite investiția de timp și bani.

În prezent cos pe pânză achizitionată din semne cusute shop ( găsiți aici ) . Deși pânză industrială, ea vine gata porționata, are lațimea potrivită și cel mai mare plus (din punctul meu de vedere) este calitatea firelor folosite și grija cu care au fost acestea alese pentru ca rezultatul să fie cât mai aproape de ceea ce se țesea în trecut.

Ador pânza de cânepă care păstrează mirosul plantei, se coase aproape singură și poți face de la cămăși simple, de toată ziua, până la cămăși cu ajur si broderie ton sur ton.

Ador inul fin – aș coase doar pe el ( are 18 fire pe cm , cos la lupă ;dar Doamne! rezultatul te lasă fără cuvinte; firele sunt grupate câte doua pentru a coase mai ușor, după spalare are EXACT aspectul iilor din muzeu. În plus urmărește liniile corpului, are fluiditate și dă eleganță și celor mai simple cămăsi) . Pentru cele care nu se descurcă cu o pânză așa deasă există variante (IN Divin care are 16 fire pe cm sau inul inegal potrivit pentru cămășile cu aspect rustic).

Pânza de bumbac fină, ritmată cu alb este preferata mea. Este PERFECTĂ ( și spun asta cu mâna pe inimă!) pentru cămășile drepte din Dobrogea ! Ele au fost nedreptățite și neglijate de cei ce țes pânză, iar pânză veche pentru astfel de cămăși e aur curat. Este specială prin aceste dungi ritmate, albe. Dacă nu mă credeți vă invit la Muzeul de etnografie din constanța și vă veți convinge.

Acestea au fost experiențele mele din ultimii 5 ani. Am ajuns la aceste alegeri în timp, după încercări și experimente. Voi pe ce fel de panză v-ați coase prima ie?

Un gând despre „vreau sa-mi cos o ie (I)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s