În pădurea cu alune aveau casă doi pitici... ... Căsuța lor era frumoasă tare, era perfect rotundă, pereții albi, neteziți cu humă de mânuțele mititele ale piticilor, acoperișul pitit sub o căciulă mare de verdeață spartă ici - colo de potirele portocalii ale florilor de luleaua turcului, ferestre mititele, joase, ușor afumate, ușă grea, de… Citește în continuare Poveste din pădurea cu alune
Categorie: lumea e un spectacol…
jurnal de covid – reloaded
...A fost o dată ca niciodată o planetă mare și frumoasă, o planetă albastră. Era plină de frumuseți: munți ce atingeau cu crestele lor cerul, unii veșnic ninși, înțelepți încremeniți pe vecie, păduri care în funcție de anotimp își schimbau culoarea, an de an, de la verdele cel mai crud până la cel mai aprins… Citește în continuare jurnal de covid – reloaded
teatru
... "există o soluţie în orice împrejurare, Oscar, un sac cu făină se găseşte întotdeauna pe undeva". (Oscar si Tanti Roz, Eric-Emmanuel Smith) .... În seara asta am fost la teatru. Puțin neobișnuită locația, în incinta Facultății de Inginerie a Instalațiilor, Cuibul Artiștilor adăpostește o lume boemă, caldă, o lume de ...artiști, bineînțeles! Din tavan… Citește în continuare teatru
aventuri într-un spital de provincie…
Pe vremuri, pe holurile unui spital se pășea de obicei cu sfială: pereți albi, zgomote metalice, uneori gemete, ochii celor aflați în suferință îți dădeau fiori. Apoi era acel respect față de munca celor care trudesc acolo zi de zi, încercând cu știința lor să ajute. Așa era pe vremuri. "Am adus-o pe mama pe… Citește în continuare aventuri într-un spital de provincie…
Zagreb
La Zagreb am ajuns printr-o întâmplare fericită. Într-un moment fericit. Am zburat pentru prima data cu Lot Polish Airlines, o companie pe care te poti baza. Nu foarte permisivă cu bagajele dar pentru 2 zile un rucsac a fost de ajuns. Zborul nu este direct, eu am avut escala la Varsovia, cu plecarea din Bucuresti… Citește în continuare Zagreb
Dansul – limbaj universal
Muzica face parte din viața mea , îmi e necesară la fel ca oxigenul. Respir muzică. Așa că nu am putut rata la Tokyo o vizită la Operă. Nu am avut posibilitatea de a ajunge la concertul Angelei Gheorghiu deoarece se suprapunea cu vernisajul de la AIEVEA, așa că am luat bilet la balet. Iubire… Citește în continuare Dansul – limbaj universal
JaponIA (III) – despre libertate și nu numai
„Există mai multe tipuri de libertate. Libertatea de a face un lucru și libertatea de a nu mai avea de-a face cu un lucru. În vremurile de anarhie, aveam libertatea de a face lucruri. Acum ni se dă libertatea de a nu mai avea de-a face cu anumite lucruri. Nu subestimați acest tip de libertate.”… Citește în continuare JaponIA (III) – despre libertate și nu numai
Daca e AIDOMA, e Luxemburg
O noua calatorIE prilejuita de vernisajul expozitiei IAAIDOMA. De data asta in Luxemburg. Un oras mititel, linistit, oras curat in care sambata te plimbi gratis cu mijloacele de transport in comun pentru ca cei de la primarie incearca sa convinga populatia sa nu mai mearga cu autoturismele proprii. Oras in care m-am purtat prosteste, neobisnuita… Citește în continuare Daca e AIDOMA, e Luxemburg
DrumetIE (I)
Iubesc muntele! L-am iubit dintotdeauna. Am amintiri minunate din taberele in care am fost pe vremea copilariei, am amintiri minunate din concediile in care am fost impreuna cu copiii. De ceva vreme nu am mai ajuns pe creste. Am avut impresia ca nu o sa mai pot urca niciodata. Si intamplare sau nu, pe peretele… Citește în continuare DrumetIE (I)
SWINGUL, UN DANS IN DOI
Aseara am fost la teatru. Teatrul de arta. Un teatru mic, foarte mic, cu o atmosfera intima, ca si cum piesa s-ar juca in sufrageria ta. Daca nu sunt suficiente locuri in sala se aduc scaune pe care plasatorii le pun langa scena sau pe scena asa ca actiunea se desfasoara in mijlocul publicului, ca… Citește în continuare SWINGUL, UN DANS IN DOI
