lumea e un spectacol...

decizIE

Cu două săptămâni înainte de celebrarea Crăciunului Bucureștiul a fost extrem, dar extrem de aglomerat: trafic de coșmar, malluri - furnicar, părea că vine (în sfârșit) apocalipsa. Esența acestor sărbători au fost dintotdeauna speranța, bucuria, familia reunită, iubirea, nerabdarea copiilor mari și mici de a descoperi cadourile de sub bradul împodobit, mirosul de cozonac cald,… Citește în continuare decizIE

lumea e un spectacol...

Poveste din pădurea cu alune

În pădurea cu alune aveau casă doi pitici... ... Căsuța lor era frumoasă tare, era perfect rotundă, pereții albi, neteziți cu humă de mânuțele mititele ale piticilor, acoperișul pitit sub o căciulă mare de verdeață spartă ici - colo de potirele portocalii ale florilor de luleaua turcului, ferestre mititele, joase, ușor afumate, ușă grea, de… Citește în continuare Poveste din pădurea cu alune

inceputuri · lumea e un spectacol...

jurnal de covid – reloaded

...A fost o dată ca niciodată o planetă mare și frumoasă, o planetă albastră. Era plină de frumuseți: munți ce atingeau cu crestele lor cerul, unii veșnic ninși, înțelepți încremeniți pe vecie, păduri care în funcție de anotimp își schimbau culoarea, an de an, de la verdele cel mai crud până la cel mai aprins… Citește în continuare jurnal de covid – reloaded

lumea e un spectacol...

aventuri într-un spital de provincie…

Pe vremuri, pe holurile unui spital se pășea de obicei cu sfială: pereți albi, zgomote metalice, uneori gemete, ochii celor aflați în suferință îți dădeau fiori. Apoi era acel respect față de munca celor care trudesc acolo zi de zi, încercând cu știința lor să ajute. Așa era pe vremuri. "Am adus-o pe mama pe… Citește în continuare aventuri într-un spital de provincie…