De cateva zile imi doresc sa va impartasesc emotiile traite cu ocazia finalizarii unui proiect inceput in urma cu un an. Abia acum nivelul de adrenalina a scazut si pot sa pun „pe hartie” ceea ce am simtit in ultimele zile.
Dupa cum stiti am cusut iia Elisabetei Rizea, spectaculoasa nu neaparat prin modelul migalos, repetitiv ci prin emotia pe care o trezeste in fiecare dintre noi: purtatoarea ei a fost un simbol al celor ce cred in valorile lor, dincolo de orice sacrificiu. Pe 3 decembrie a fost vernisajul expozitiei IAAIDOMA unde frumoasa mea este expusa alaturi de alte 39 de minuni cusute de Doamne cu maini de aur, Doamne care au intrat in viata mea si s-au lipit de sufletul meu pentru totdeauna. Este minunat sa cunosti persoane noi cu care sa rezonezi si sa te simti ca si cum le-ai cunoaste de o viata.
Cand am pornit in aceasta calatorie nu stiam la ce ma inham. Am cusut o camasa de Dobrogea pentru ca voiam ceva din zona unde m-am nascut… Cine se gandea cat de diferite sunt camasa cu platca din Dobrogea si camasa incretita la gat din Muscel…
Expeditia a inceput cu drumul la Memorialul Durerii din Sighetul Marmatiei (prilej cu care am cunoscut Oameni grozavi care m-au ajutat fara sa ceara nimic in schimb – ganduri de recunostinta pentru ei, ii voi purta in inima mereu)
A continuat cu ore de studiu pentru a scoate modelul dupa fotografiile de detaliu facute la Sighet, si trebuie sa ii multumesc sotului meu pentru ca mi-a usurat aceasta etapa avand experienta in desenul tehnic.
Odata modelul scos trebuia panza… aici a fost alta provocare majora. Initial am cusut altitele pe panza alba dar speram din tot sufletul ca voi gasi pe cineva care sa teasa panza cu dungi galbene asa cum era iia de la muzeu.Au fost necesare 6 luni sa gasesc pe cineva dispus sa faca acest experiment. Se afla la Arad, si este pe facebook sub numele de TESATORIE MANUALA . II multumesc lui Andrei (tanarul care se afla in spatele acestui nume) ca a avut curaj si m-a ajutat sa obtin ceea ce mi-am dorit. Panza pe care a tesut-o el a facut ca iia mea sa fie unica, apreciata si admirata la expozitie . Panza cu dungi galbene mi-a dovedit ca pot sa obtin tot ceea ce imi doresc. Este suficient sa imi dau voie sa visez.
Ata folosita a fost din nou piatra de incercare. Am ales sa cos cu Flavia, un fir de la Talmaciu, fir gros care trebuie sa recunosc ca m-a chinuit teribil ( nu din cauza calitatii care a fost ireprosabila ci a modelului batut)! Nu mai spun de firul metalic, fir atat de incapatanat, se incurca cand imi era lumea mai draga! Cu toate astea rezultatul a meritat!
Aici e momentul sa ii multumesc Ioanei Corduneanu cea care m-a motivat, m-a incurajat si m-a sustinut de-a lungul acestei experiente. Ea este sufletul proiectului IAAIDOMA; o persoana delicata, fina ca o statueta de Tanagra si in acelasi timp dura ca un diamant, urmandu-si visul cu hotarare si tenacitate. Ii sunt recunoscatoare ca mi-a reamintit cat de important este sa apartii unei comunitati, sa stii de unde vii si incotro te indrepti.
IIa Elisabetei Rizea a fost iia mea scoala. Asa se numeste prima iie. Este iia care m-a invatat ca toate lucrurile se fac la timpul lor si cu rabdarea se trece marea; mi-a confirmat ca orice problema are cel putin o rezolvare. Mi-a scos la iveala strategiile de evitare dar si capacitatea de adaptare la orice provocare. Orele de cusut se aseamana cu orele de meditatie: uneori, instinctiv, murmuram cate o rugaciune, alteori gandurile veneau si plecau usoare ca niste fluturi; au fost momente cand mintea imi era goala si eram eu si atat, nici nu stiam cand trecea timpul…uneori cosand ma gandeam la cei care au plecat in alta lume si amintirile dadeau navala, puhoi coplesitor de multe ori. Asa ca iia asta este magica! Are o energie a ei, mi-a transmis forta si bucuria de a trai pe care a avut-o purtatoarea ei. Ea m-a convins sa caut informatii despre mosii mei, cautare care nu s-a incheiat inca. Ea m-a facut sa ma privesc intr-o oglinda fermecata in care m-am vazut fara masti, eu , asa cum sunt: cu defecte si calitati.EU!
Nu stiu daca am reusit sa va transmit minunata experienta de care am avut parte! Nu pot decat sa multumesc inca o data familiei mele pentru toleranta de care au dat dovada in perioadele in care doar am cusut ore in sir, bucataria fiindu-mi straina, prietenilor care mi-au fost alaturi in fiecare moment, Micului Print care m-a insotit in orice am intreprins si sa va invit sa vedeti expozitia de la Muzeul Taranului Roman, sala Tancred Banateanu, expozitia fiind deschisa pana pe 17 decembrie. Cuvintele nu pot ilustra intru totul frumusetea iilor expuse acolo. Veniti si va minunati!
iiesirucsac 
Un gând despre „MeditatIE…”