Cu două săptămâni înainte de celebrarea Crăciunului Bucureștiul a fost extrem, dar extrem de aglomerat: trafic de coșmar, malluri – furnicar, părea că vine (în sfârșit) apocalipsa. Esența acestor sărbători au fost dintotdeauna speranța, bucuria, familia reunită, iubirea, nerabdarea copiilor mari și mici de a descoperi cadourile de sub bradul împodobit, mirosul de cozonac cald, sarmalele aburinde.
În sensul acesta ar trebui să simțim bunăvoință, bunătate, compasiune, liniște la fiecare pas. În schimb eu am simțit că pot palpa agresivitatea, graba, lupta, anxietatea. Parcă fiecare om intrase într-o cursă haotică pentru a bifa încă un punct pe o listă infinită de to do. Și nu cred că lucrurile se opresc aici deoarece în câteva zile vine Revelionul cu altă listă, mai lungă și mai presantă. Oamenii vor porni iar la vânătoare de cumpărături…
Așa că eu mi-am pus o întrebare : ce mi-ar lua ca fiecare zi din viața mea, începând de azi , să fie o sărbătoare? Cum ar fi să trăiesc de parcă în fiecare zi este Crăciunul?
Vă dau întâlnire aici , pe blog, pentru a descoperi împreună cum este ca toată viața să vină la noi cu ușurință, bucurie și muuuuult entuziasm. Poate vor fi și zile mai întunecate… sau poate nu. Pornesc într-o nouă aventură și vă invit alături de mine și pe voi. Mi-am propus postări zilnice, provocare majoră pentru procrastinarea adusă la nivel de excelență în ultima vreme.
Și pentru că marii scriitori adorau cafeaua vă propun să fiți suportivi și de ce nu, din când în când… buy me a coffee…https://ko-fi.com/aniela
iiesirucsac 