Si am fost la Sighet! Multi stiu ca am fost plecata dar putini stiu ce am facut acolo!
Am plecat la Sighet ca sa vad iia Elisabetei Rizea, iie expusa in Memorialul durerii. Este iia care m-a impresionat cel mai tare din selectia facuta de Ioana Corduneanu pentru concursul de cusut ii, „Ia aidoma”. Este iia unei eroine, iie incarcata cu emotie. Asa ca am facut rezervare la cuseta , mi-am luat rucsacul, Micul Print si am plecat. Drumul a fost minunat, cuseta venita din alte vremuri parca m-a dus cu gandul la calatoriile din trecut, la cucoanele cu palarii si crinoline, domnii cu joben si baston.
Leganate de mersul trenului am dormit pana la Sighet, fara vise. Am ajuns dimineata, devreme, pe o vreme gri, racoroasa, un orasel mic, linistit, cu casute adormite, obloane trase..
Cu o seara inainte am cautat pe net un loc unde sa pot bea o cafea la prima ora. Si am gasit!! Nu numai ca am gasit dar mi-au si raspuns ca ma asteapta! Asa ca de la gara am pornit spre Bakery Caffe unde am luat micul dejun (delicios, o cafea ca la mama acasa si personal extrem de amabil)( multumesc Maria Ivascu)!
Ne-am adapostit de ploaie, ne-am incalzit si la ora potrivita am plecat catre Memorialul durerii, loc de pelerinaj pentru toti romanii, as spune.. In spatele acelor ziduri aparent nevinovate, simple, care nu lasa sa se vada nimic din grozaviile ce s-au intamplat acolo se afla EA, IIA Elisabetei Rizea, iia pe care vreau eu sa o cos..
Dar am uitat sa va spun ce era mai important! In urma cu o luna le-am scris celor de la Memorial ca ma intereseaza iia, ca vreau sa o cos, ca am nevoie de detalii si ca vreau sa vin sa o vad .. Si ghici ce! Imediat am primit raspuns de la doamna muzeograf care a avut bunatatea sa faca personal poze si sa mi le trimita pe mail… Rar am intalnit asemenea oameni. In plus doamna mi-a transmis ca la data la care am planificat calatoria ea va fi in concediu dar ii va informa pe colegii ei!
Si vreau sa va spun dragii mei ca spre marea mea mirare, cand am ajuns acolo am gasit oameni atat de calzi, atat de primitori si dornici sa impartaseasca tot ce stiu… Ne-au primit sa ne adapostim bagajele, ne-au condus la camera in care este expusa iia si au avut suficienta rabdare sa fac poze la fiecare detaliu care m-ar putea interesa! Cum sa multumesti unor oameni atat de ..omenosi!!!
Dupa ce am fotografiat detaliile necesare ne-au preluat pe rand ghizii care ne-au facut un tur. Sincer va spun! A fost o experienta zguduitoare! Nu mi-am imaginat vreodata ca un om poate face unui om atata rau! Atatea torturi si chinuri, lipsuri, spalare de creier… Atata durere! Este locul in care as duce toti elevii de liceu daca as fi profesor de istorie! este locul unde vezi ce se poate intampla atunci cand la puterea e incultura si prostia. Va pun cateva imagini, cuvintele nefiind suficiente sa descrie tot ce am vazut!
In curtea interioara este un loc magic unde sunt scrise numele tuturor celor ce au trecut prin inchisoarea de la Sighet. Acolo poti aprinde o lumanare si poti sa te reculegi. Tot in curtea interioara e un grup statuar dedicat victimelor…
Am plecat de acolo cu informatiile necesare pentru iie, cu certitudinea ca exista oameni minunati in jurul nostru, zdrobita sub povara a ceea ce am aflat legat de tot ce s-a intamplat in inchisorile comuniste (una e sa citesti intr-o carte sau sa ti se spuna la ora de istorie si alta sa vezi hainele acelea peticite de sute de ori, aspre, imbibate in praf, sudoare si sange, obiectele atinse de mainile in suferinta, poze ingrozitor de reale si de crude..).
Multumesc intregii echipe de la Memorialul durerii din Sighetul Marmatiei pentru omenie si pentru pasiunea pe care o pun in ceea ce fac zi de zi!
Despre ce am facut dupa amiaza… intr-o postare viitoare! Aventura a continuat pana seara tarziu cand ne-am intors in gara micuta din Sighet si am luat trenul inapoi catre casa!
iiesirucsac 