lumea e un spectacol...

Somnoroasa aventura sau cum sa nu te iei dupa recenzii…

Nu v-am mai scris de mult, poate de prea mult timp si probabil m-ati uitat! M-am gandit sa scriu dar din nu stiu ce motive mi-a fost greu sa ma apuc..

Si iata-ma acum cu laptopul in brate, cafeaua (a treia, ca sa nu avem vorbe) langa mine, incercand sa va iau din nou in aventurile mele.

Aseara am fost la Teatrul Mic. Cladirea teatrului arata modest in peisajul inconjurator (Casa armatei, Capsa..), un foier in care te intampina fete cunoscute de mari actori, sala intima, in culori pastelate m-au dus cu gandul la mare. Publicul parea obisnuit cu sala, cu actorii.

 

Si a inceput piesa. Nu citisem nimic inainte asa ca nu aveam asteptari. Stiam ca e o comedie si atat. Actiunea simpluta: o matusa parazit care doreste sa traiasca pe spinarea nepoatei si a mariajului acesteia ( domn cu cont in banca, automobil, pozitie sociala), un tanar mecanic auto care e indragostit de nepoata, un prieten de-al matusii, parazit ca si ea, in cautare de cuibusor de leneveala ( la un moment dat ii declara matusii ca e indragostit lulea de nepoata, ca o vrea de nevasta, ea sa munceasca, el sa o iubeasca si sa ..citeasca..) si personajul principal, Gherasim, functionar la primarie, om serios pentru care „seriozitatea este pamantul sau si nu lasa nici un plug strain sa il are”, lipsit de spontaneitate (la solicitarea Gabrielei de a o rapi raspunde mirat: cum sa te rapesc noaptea???!!!!??? sa trezim cetatenii patriei, sa deranjam linistea publica??)

Nu am ras. Aproape deloc. Ba chiar la un moment dat ma intrebam ce caut acolo?!? Ceva nu se lega.. Actiunea sarea de la un tablou la altul fara explicatii. O replica insa imi tot suna in cap: replica personajului principal, Gherasim, un om foarte serios! 

Si un beculet mi s-a aprins! Semana foarte tare cu omul de afaceri din Micul Print si acela un om foarte , foarte serios! Dar omul serios din piesa mea isi cauta sufletul de copil… dorea cu ardoare pe cineva care sa ii faca farse, sa compenseze cumva toata seriozitatea impusa de societate si de postul pe care il ocupa. La final abia, isi redescopera copilul din el si isi permite sa devina copil pentru cateva minute. Dupa care adoarme ( sau moare???) in bratele matusii Cleo. Aici nu am inteles exact.

In recenziile citite piesa e cam criticata pornind de la scenariu pana  la jocul actorilor. Mie una mi-a placut mesajul pe care l-am descoperit! E un fel de Mic Print rasturnat! sau o paranteza in Micul Print! Daca citeam inainte despre piesa, probabil nu ma duceam. Dar pierderea era a mea! Cristi Iacob a creionat personajul atat de frumos, atat de real! In capul meu va da chip nou omului serios din Micul Print!

Nu pot decat sa le multumesc prietenilor cu care am fost la spectacol pentru o seara extrem de reusita! Drumul pana la Teatrul Mic a fost o incantare iar dupa spectacol, amintindu-ne de perioade de mult apuse,am luat masa in oras, la un pahar de vin bun si bucate alese…

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s