Se pare că anul acesta , Paștele fiind in aceeași zi cu sărbătoarea muncii, micii au avut mai mare căutare decat ouăle. Mulți au preferat ieșirea la iarbă verde meselor tradiționale.
După masa în familie cu ciocnitul (tradițional) al ouălor, mâncatul preparatelor de Paște (drob, ciorbă de miel, sarmale (sic!) si un tort absolut demențial ( cu blat de morcovi, ghimbir, nucsoara, si multe nuci, umplut cu crema de branza cu lamaie), am ieșit în oraș cu o bună prietenă.
Am coborât pe faleză unde era forfotă mare: se pare că nu eram singurele care am preferat o plimbare după o masă copioasă. Marea… marea era atât de liniștită, ca o oglindă uriașă pentru cerul senin.Iată câteva imagini, dacă vă este dor..
Ne-am așezat la o terasă unde am băut una dintre cele mai bune limonade cu mentă și un capucino cu musteți de lapte
Pe faleză tineri zgomotoși cu motoare ambalate, zarvă. aglomerație. Perechi ținându-se de mînă, copii mititei care au ieșit ca gâzele la soare, bătrânei pe băncuțe, sorindu-se.
Acvariul era deschis și mulți curioși intrau să vadă spectacolul aflat în adâncuri. Vizavi de acvariu se înalță Cazinoul, cu haine roase de vreme, zdențuros si dezolant. Nu înțeleg ce se așteaptă pentru a începe lucrările de recondiționare.
Am întrebat gardienii care păzeau acolo dacă se poate intra. Ne-au respins categoric. În spatele meu un domn a întrebat același lucru, spunând că mai devreme au intrat niște persoane. Explicația a fost tipic balcanică: domnii erau… oficiali! Se pare că dacă ești oficial riscul de accident scade direct proporțional cu apartenența politică(?!?).
Am plecat către casă prin centrul vechi unde clădirile te salută ca niște veterani de război: verticale, multe împungând cerul cu ziduri scheletice, fațade coșcovite, ziduri în spatele cărora stau scrise istorii știute și neștiute!
Cam așa mi-am petrecut eu prima zi de Paște, neconvențional dar plăcut, într-o companie de care îmi era dor.
iiesirucsac 