In ultimele trei zile m-am „pregatit” pentru sfanta sarbatoare, Pastele. Cand spun m-am pregatit ma refer la metri patrati de faianta si gresie frecate cu responsabilitate, dulapuri intregi reorganizate, oale cu mancare, friptura, tort, pasca, oua… Ca noi toti! o sa spuneti! Si nu va contrazic!
Insa, cand am terminat de spalat si ultimul vas din chiuveta (si, credeti-ma, au fost zeci de farfurii, tacamuri, castroane, oale – fara numar, ca la nasu!), ei bine, cand am terminat mi-am dat seama ca mai e putin si trebuie sa ma pregatesc sa merg la biserica sa iau Lumina… Saptamana a trecut frecand si robotind fara sa ma gandesc nici o secunda la semnificatia acestei perioade: sacrificiul facut de fiul Domnului pentru noi toti.
Asa vi s-a intamplat si voua ( sau multora dintre voi), nu e asa? Si brusc mi-am amintit! Din acest motiv va scriu acum, sa nu uitam!
Va povesteam ca am fost la Memorialul durerii, la Sighet. Acolo am descoperit un alt manual de istorie si de literatura … minti luminate persecutate si inchise dupa gratii pentru ca gandeau! O sa va arat fotografiile facute acolo, intrebandu-va daca stiati ca au trecut prin asa ceva.
Despre Nicolae Steinhardt stie multa lume ca a fost persecutat. M-a frapat acest fragment de proces verbal. Oare maiorul care a confiscat manuscrisul a stat si a numarat toate filele manuscrisului pentru corectitudinea procesului verbal? Oare a citit macar o propozitie din el? Sau stia sa citeasca?
Lucian Blaga, studiat in liceu de milioane de elevi. Nu imi amintesc sa ne fi spus la scoala ca a fost interzis si cenzurat…
Cu totii am citit Creanga, Slavici, Cosbuc, Caragiale. Stiati ca…?
Nu numai literatura, hai sa va spun ceva din istoria medicinei!
Cati dintre cei care au invatat anatomie dupa manualul lui Papillian stiu ca..
Dar sa nu vorbim numai despre personalitati. M-au impresionat in mod deosebit marturiile copiilor deportati in Baragan.
Si pentru ca tot am pomenit de deportati; acolo, pe un perete, intre alte zeci de poze am regasit un personaj dintr-o carte citita de curand. A fost ca si cand mi-am regasit un prieten drag. Este vorba despre Anita Cudla, femeia cu trei clase deportata in Siberia – cu trei copii! Supravietuitoare a inchisorii albe. Despre Anita as putea sa va scriu pagini intregi. Prefer, insa, sa va recomand cartea scrisa dupa caietele ei, „20 de ani in Siberia”, ca sa o cunoasteti si voi, personal! O sa va recomand, de asemenea, ca dupa ce cititi cartea sa mergeti la National si sa vedeti spectacolul cu acelasi nume. Neaparat in ordinea aceasta! Dupa aceasta experienta astept feed back de la voi.
V-am scris toate acestea putin dezlanat ( cred eu), dar ideea mea era ca trebuie sa fim buni, rationali, drepti, responsabili IN FIECARE ZI a vietii noastre, nu numai de sarbatori! In felul acesta lumea din jurul nostru va fi mai buna.
Asa ca va doresc paste Fericit, cu Lumina si Pace si va imbratisez cu drag pe toti!
iiesirucsac 