A fost un week end de poveste! Dar sa incepem cu inceputul. Cu acel a fost o data ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar povesti…A fost odata o prietena minunata care nu ma lasa niciodata sa fac prostii.. singura! Asa ca a insistat si am inchiriat anul trecut o bicicleta. Inceputul a fost de pomina si vi l-am relatat la momentul potrivit :))))).
Intre timp am devenit posesoarea unei biciclete delicate, vesel colorata ( si mai am eu niste planuri in directia asta…) cu care am inceput sa strabat strazile Bucurestiului. De fapt trotuarele, ca nu am curaj sa cobor pe sosea.. Aici ar fi de mentionat ca fiind incepatoare ma opresc la (aproape) toate bordurile, cobor, traversez, incalec bicla iar, spre disperarea insotitorilor. Infrunt cu zambetul pe buze privirile dojenitoare ale pietonilor care sunt deranjati de prezenta unei biciclete pe domeniul lor, multumesc cu gratie celor care ma lasa sa trec si nu pot sa nu rad cand pe un trotuar ingust am in fata o persoana in varsta care fie nu aude, fie nu poate sa se dea la o parte si eu merg usurel in spate, rememorand scena cu Mister Bean coborand pe scari, in spatele unei persoane in varsta…
Au fost iesiri cu bicla dar nici una asa de spectaculoasa ca cea de ieri cand am participat la Skirt Bike. Aceasta e o comunitate a femeilor elegante si gratioase pe bicicleta. Am descoperit-o intamplator ( unii ar spune ca nimic nu e intamplator..) si ideea mi s-a parut super cool avand in vedere ca nu ma impac foarte bine cu pantalonii. Fetele au postat programul si traseul paradei biciclistelor . Asa ca zis si facut, duminica dimineata am fost prezente la stranduri sa vedem ce se intampla pe acolo. Avand dress code tinuta anilor 60 ne-am gatit pe masura!
Bineinteles ca fiind un as al orientarii am ratacit drumul catre Palatul Copiilor ceea ce ne-a oferit oportunitatea sa pedalam mai mult.. Odata ajunsa am fost putin dezamagita: fiind devreme venise putina lume.Standurile insa erau pregatite asa ca am putut sa ne plimbam de la unul la altul, fara sa ne inghesuim. Mi-am cadorisit bicla cu un cos asortat ( si doamna de la stand vazandu-ma in iie nici nu si-a pus problema ca as putea sa aleg o husa cu buline, dungi sau catelusi… mi-a oferit scurt 2 huse cu motive traditionale) si flori de sezon ( bujorii au fost oferiti de organizatori, mirosul lor diafan insotindu-ma si acum din vaza de pe masa din sufragerie).
Dupa un drum asa lung se impunea sa luam o gustare asa ca am intrat la Piccola Trattoria unde recunosc ca era aglomerat dar bucatarul foarte bun. Am mancat niste mititei maricei (simtiti mirosul?) cu mustar, cartofi prajiti si niste pachetele de primavara delicioase, inotand in sos dulce iute, sa te lingi pe degete, nu alta. Si pentru ca se impunea si o salata am luat una de ardei copti (pe care insa ii banuiesc ca fiind luati din borcanul de supermarket). Totul stins cu o carafa de limonada foarte reusita, cu miere ( fiind cu bicla nu putem consuma alcool, nu?!?)
Ei dragii mei si de aici incepe POVESTEA! Am intrat in spatiul rezervat biciclistelor si credeti-ma am ramas surprinsa de cate persoane erau acolo! Ma gandeam ca o sa fim colo, 50, 60 dar erau sute! Si toate frumoase, imbracate in rochite colorate, closate ( ca doar asa erau in anii 60), cu buline, inflorate sau cu dungi,rochii lungi asortate cu bentite sau esarfe in parul coafat, machiate si foarte, foarte, foarte vesele!!! Molipsitor de vesele! Baloane si flori, biciclete, una mai colorata decat cealalta, zambete, un cer spectaculos (cineva acolo sus ne-a iubit deoarece nu a fost nici o picatura de ploaie cat a tinut parada).Miros de fan, iarba proaspat taiata si un vanticel care ne-a rumenit in obraji.
La ora 5 s-a pornit parada. Este foarte placut sa te simti protejata! Pe langa Politia Romana (jos palaria cat au fost de atenti si promti!) au existat si tineri voluntari (baieti) care securizau banda pe care mergeau fetele ( un multumesc din toata inima!).Nu credeam ca EU o sa fiu in stare sa parcurg intreg traseul.. in prezentare scria ca are 12 km. Si DA! A fost super amuzant!!!! Nu au fost borduri asa ca am mers snur intreg traseul. Pe margine curiosii ne faceau poze cu telefoanele, unii intrebau nedumeriti ce se intampla?!?, unii aplaudau, altii bombaneau.
As vrea sa am abilitatea de a va reda prin cuvinte toate emotiile pe care le-am trait: teama ( ca o sa incurc participantii), libertate, fericire, bucurie, nerabdare, multumire, mandrie! La intoarcere am mancat ceva dulciurele de la La PrajiturEla ( care pe langa aspectul fabulos au si un gust… gust de copilarie), am baut o limonada si am topait pe muzica concursului de dans. Drumul catre casa a fost tot cu bicla, ceea ce ma face foarte, foarte mandra de mine! E drept ca dimineata cand am coborat din pat am simtit fiecare muschiulet! Distractia a fost maxima si sper sa am loc in program de Skirt Bike ce se organizeaza in Constanta in iunie.
Va imbratisez si o sa va tin la curent cu programul meu ( destul de strans de altfel) asa ca… stati pe aproape!
iiesirucsac 