In Sighisoara am visat de cativa ani sa ajung. Am colindat prin tara, in concedii, dar nu ajungeam pana aici. Si iata ca astazi mi-am implinit un vis. Am mers prin cetate, calcand pe pietrele slefuite, tocite de pasii unor oameni vanjosi din vechime, oameni gospodari, cu o organizare sociala greu de imaginat in zilele noastre cand si un exercitiu de paza impotriva incendiilor se face haotic, fara sa stie nimeni care ii este rolul. In cetate breslele aveau fiecare turnul ei si in caz de pericol ,cu mic cu mare actiona la turnul ce apartinea breslei. Inclusiv femeile si copiii aveau fiecare un rol clar, nerespectarea acestuia ducand invariabil la executare in maxim 24 de ore ( daca era pusa in pericol siguranta cetatii).
Sunt atat de plina de emotiile traite astazi! Si as vrea sa vi le transmit si voua , cei de acasa! Dimineata a inceput domestic, linistit, dupa un somn odihnitor, cu o cafea binemeritata si verificarea (obsedanta si dovedind dependenta de lumea virtuala) a fb-ului. La cafea s-a lipit foarte bine niste ciocolata cu menta (sic!), asa …pentru endorfine. Pe la 10 am pornit catre cetate. Drumul pana in centrul orasului este incantator, e foarte liniste, acea liniste care iti inunda mai intai urechile, apoi sufletul, se aude doar vantul care adie pe la urechi si cohorta de greieri ascunsi in iarba inalta (cum spunea Toparceanu: „greieras, vesel baiat/toata vara ai cantat”).
Cetatea apare brusc, falnica, mandra, Turnul cu ceas, element emblematic de arhitectura intampinandu-te cu sunet de clopot la fiecare ora fixa. Figurinele din turn iti indica ziua saptamanii, ceasul ora iar un alt set de figurine iti arata daca e am sau pm (papusa de dimineata si cea de seara). Asta daca mai aveai vreo indoiala!
Usor aglomerat, grupuri de turisti din toate colturile lumii, piele in multime de culori si nuante, ochi trasi spre tample, capete cu codite impletite prin tehnici africane, ochelari, stegulete care sa tina grupul unit, si ce mi-a incantat auzul…cuvinte spuse in limbi melodioase sau abrupte, rar, ritmat, lent sau repezit, in functie de nationalitatea vorbitorului. Tinute sport, majoritatea in pantaloni scurti si ghete ( strazile sunt pietruite, nu asfaltate, ai nevoie de incaltari zdravene ca sa faci fata mersului pe jos), ici-colo cate o rochita vaporoasa, o umbreluta de soare, palarii de pai.
Prima data am vizitat Turnul Fierarilor care in prezent adaposteste o expozitie de arta contemporana. Lucrari din rigips sau portelan. Unele nu mi-au spus nimic, le-am privit si am trecut mai departe. Altele au iscat acea scanteie de emotie atunci cand am privit exponatul si am citit titlul… „Ganduri albe” trei siluete feminine,realizate din portelan in pozitii ce sugereaza meditatia, „Stalp”, lucrare executata cu prilejul sarbatoririi a 100 de ani de la Marea Unire m-a facut sa ma gandesc la vertebrele ce compun o coloana, insirate una peste alta dand flexibilitate si stabilitate in acelasi timp, Moldova, Tara Romaneasca si Transilvania , ROMANIA. „Spirit matern” lucrare din portelan, asemanatoare cahlelor de la sobele de teracota , asezate pe un traseu sinuos, sugerand uterul cald si protector. „Pace interioara” – ideea mi s-a parut geniala! Un vas patratos, plin de tepi, un capac tepos si el, si titlul! Noi, in stresul zilnic, pastrandu-ne calmul interior… ce frumos ar fi! Si preferatul meu „Pot fi si altfel” lucrare care m-a dus cu gandul la poezia Mariei Cotoi „In mine-s doua” – „…În mine-s două. /Şi-s întreagă-aşa. /Şi Umbră şi Lumină deopotrivă am./ În mii de înţelesuri mă aflu, iar pe-o stea /Stau şi privesc pe-al veşniciei geam. „
Dupa Turnul Fierarilor am vizitat Expozitia de arme din Sala armelor. De fiecare data cand vizionez o astfel de colectie ma mir de eforturile depuse, calcule, investitie de timp, emotie, resurse umane si materiale pentru a crea instrumente aducatoare de moarte. Arme albe ( palose, sabii, echipament de protectie care ma face sa ma intreb ce fel de oameni erau in acele vremuri, cum puteau sa lupte – miscari agile pentru a para loviturile adversarului, avand armuri de 30-40 de kilograme.). Arme de foc rudimentare la inceput, cu fitile, cu capse, apoi din ce in ce mai gratioase ca design si mai usor de folosit, mai in siguranta.
Dupa sala armelor a venit randul Turnului cu ceas. Dar despre el va povestesc maine.. Ne vedem dimineata, la intrarea estica a cetatii, sa vedeti lucruri nemaivazute!
iiesirucsac 