Ziua de azi a fost un cadou neasteptat.Ieri am planuit sa mergem in apropiere, la una dintre cele mai reprezentative biserici fortificate. Dimineata am constatat ca e luni si in Romania luni muzeele sunt inchise. Cautam pe net si gasim ca cetatea Fagarasului ar avea program redus astazi. Asa ca plecam spre Fagaras! Nu era pe lista de obiective din acest concediu dar ce incantare! singura cetate care nu a fost cucerita niciodata!
Pe drum, in functie de starea soselei stiam daca suntem in judetul Sibiu (unde poti circula decent pe drumul judetean) sau Brasov ( unde drumul este ca dupa bombardament: cratere uriase te fac sa mergi cu 5 km la ora, cu atentie maxima deoarece la curbe te poti intalni cu masina care vine din sens opus, si ea nevoita sa mearga sinuos ca sa evite craterele).
Dupa un drum chinuitor pentru sofer si plin de incantare pentru mine (wow, ce peisajeeee!!! ce noooori!! ce panoramaaaaaa! atentie la caine! (multi maidanezi pe aceste drumuri judetene)) am ajuns si la cetate! Si surprizaaaaaa! ERA INCHIS!
Turul in jurul cetatii insa e gratuit in orice zi a saptamanii (sic!). Asa ca m-am invartit si eu ca milogul s.r.l. , m-am plans la lebedele care stau tolanite pe mal sau inoata /plutesc pe lacul ce inconjoara cetatea, am adunat colo’sa o pana -doua si am plecat catre Manastirea Sambata.
La Sambata de Sus e o manastire vizitata de multe persoane care isi cauta vindecare trupeasca si spirituala. Am crezut ca va fi aglomerat dar a fost chiar liniste. Am admirat arhitectura brancoveneasca, curatenia, florile -explozie de culori, forme, mirosuri. O ploaie deasa ne-a facut sa grabim pasii catre masina si sa pornim prin padure catre vestitul izvor al parintelui Arsenie Boca. Din punctul meu de vedere parintele a fost unul special, cu har, oamenii insa au gasit de cuviinta sa transforme viata si moartea acestuia intr-o sursa importanta de venit. La izvor era liniste, ploaia a stat asa ca am putut sa fac cativa pasi pe jos. Impresionant locul. te indeamna la meditatie, la reculegere. Am baut apa din izvor, am spus o rugaciune, am mangaiat un blanos ce se adapostea acolo de ploaie si am plecat mai departe la drum, de data asta catre masa de praaaaanz!
Aici a fost cea mai tare parte a surprizei! Am mancat la pastravaria de la Albota. Un loc recomandat de amicii lui Sorin, a meritat fiecare metru de drum nasol prin padure! Locatia este ca de poveste. In varful muntelui invaluit in aburii norilor, cu zone de joaca pentru copii, un teren unde se poate calari, bazinele de pastravi si sturioni(!!), casutele pentru cazare, posibilitatea de a vedea pe viu metodele de prelucrare ale pestelui si produselor din lapte.
Locul de masa este superb! Poti sa servesti in interiorul restaurantului sau pe o terasa ce se deschide pe panorama muntelui , sub terasa fiind bazinele cu pesti. Am mancatciorba de fasole cu afumatura, tarhon si ceapa rosie (MMMMM!!!!!), un pastrav preparat cu sos de lamaie, sa iti lingi degetele, nu alta! Cartofii natur cu mujdei au fost absolut deliciosi! Iar inghetata! aripi de inger! Totul stins cu sirop de soc cum nu am mai baut nicaieri altundeva!
Drumul catre casa l-am facut in liniste, digerand masa pantagruelica devorata si admirand satele, unul dupa altul cu frumusetea lor desueta!
Stiu ca nu pare nimic extraordinar in aceasta zi! Dar Sambata de sus pentru mine era un obiectiv mai vechi care mi s-a oferit astazi fara sa pomenesc despre asta! Iar masa de pranz chiar a fost extraordinara! Acolo m-as duce cu copiii sa fim izolati de restul lumii, sa lenevim toata ziua , sa dormim si sa mancam toate bucatele din acel meniu!
V-am povestit toate astea pentru ca sper ca in curand sa va apuce si pe voi un dor de duca si sa plecati asa…. spre necunoscut! O seara buna va doresc si ne vedem maine!
iiesirucsac 