O casnicie linistita… asa s-a numit ultima piesa de teatru la care am fost. O comedie usoara, de consum, cel putin la prima vedere. Rasete in cascada in public, zambete in ochi stralucitori la plecare. Stare de bine. Stare de week end. Si unde mai pui ca am avut alaturi amandoua copilele mele, ocazie atat de rara!
Si pentru ca vrem sa pastram traditiile ne-am luat dupa stilul celor din vechime, si am cinat in oras. Si unde sa mergi noaptea? La restaurantul lui Dinescu, bineinteles! „Lacrimi si sfinti” este un loc al pierzaniei… culinare. Nu stiu cine a scornit retetele. Nu ii cunosc pe cei care gatesc asemenea bucate. Tot ce stiu este ca ii iubesc pe acesti oameni! Sunt geniali! Localul este simplu, fara mofturile restaurantelor de lux, cu mese din lemn brut, dulapuri facute din ferestre vechi de la tara, bucataria este la vedere, ii poti vedea robotind pentru bucatele tale. Greu este sa alegi ce vrei sa mananci. Dinescu s-a intrecut pe el insusi la descrierea bucatelor. Numele alese cu intelepciune fac sa iti lase gura apa; o scurta descriere a ingredientelor te arunca direct in paradisul kinestezic…
In scurt timp apare ospatarul cu farfuria … nimic nu se compara cu simfonia de arome si senzatii ce iti gadila narile, ochii, papilele gustative… iar vinul… vinul completeaza dumnezeieste minunea din farfurie; ciorba de burta m-a lasat fara cuvinte: gustul este cremos, iute exact cat trebuie,surpriza fiind nota de lamaie care iti rasfata catifelat cerul gurii, parjoalele cuvioase facute doar din legume dar tavalite int-un sos de iaurt te fac sa uiti orice grija de peste zi, musacaua iti aduce inapoi mirosul bucatariei de acasa, din copilarie. Si cate mai sunt de incercat!
Nu stiu foarte multe despre Dinescu omul sau Dinescu poetul… Si nici nu vreau sa stiu! dar Dinescu bucatarul si stapanul acestui teritoriu de poveste… CHAPEAU MAESTRE! Promit ca o sa revin si sper sa nimeresc o data cand va fi si el in bucatarie, ca sa completez tabloul ce il am in minte despre acest lacas minunat.
Pornisem de la piesa usurica pe care am vazut-o… dupa experienta culinara mi s-a aprins un beculet! Lacrimi si sfinti… lacrimi si sfinti… casnicie linistita...nope! Piesa a fost mult mai profunda decat am crezut la prima vedere…Este despre noi toti, despre dependenta noastra de nefericire… Nu ne este bine intr-o situatie, nu ne este bine alaturi de cineva dar ramanem acolo, convinsi ca asta este ceea ce meritam, ca atat ni se cuvine, ca atat putem… scuze, argumente, penitenta, vinovatie, incongruenta. Pentru ca rareori ne intrebam cine suntem, incotro mergem si ce vrem de la viata asta. Coincidenta dintre subiectul piesei si numele restaurantului o voi considera doar o alta sincronicitate aparuta in viata mea , pentru care sunt recunoscatoare. Si uite asa mai am un motiv sa fiu fericita! Asta asa, pentru cunoscatori!
Va invit din toata inima sa vedeti piesa (in distributie Corina Danila , Silviu Biris, Doina Antohi si Stefan Ruxanda) si bineinteles sa luati masa la restaurantul lui Dinescu, „Lacrimi si sfinti”, undeva intre cer si pamant, intr-un paradis ce asteapta sa fie descoperit. Si cand o sa inchinati un pahar din licoarea bahica sa va ganditi pentru o secunda daca traiti povestea dorita, daca sunteti inconjurati de oameni alesi sau e momentul sa faceti o schimbare…
iiesirucsac 