inceputuri

Un Castel, un Print venit de departe si un Pictor moldovan

V-am promis un an plin de calatorii si experiente interesante. Astazi am vizitat (neplanificat!) Castelul Cantacuzinilor din Busteni.Un alt castel or sa spuna unii. Casele bogatanilor vor spune altii. Pentru mine a fost prilej de emotii si trairi intense. Sa calci pe urmele unor oameni inteligenti care au construit ceva in viata lor imi da o stare de bine si ma face sa sper ca mai exista speranta pentru tara asta chinuita. Dar sa nu trecem in partea politica. Sa pastram linia artistica. Castelul se viziteaza la ore fixe, cu ghid care iti deschide ochii pe detalii peste care ai trece cu privirea fara sa intelegi sensuri ascunse, profunde, pline de mister. In epoca de trista amintire castelul a fost folosit de baietii cu ochi albastri. Stiam ca a fost sanatoriu pentru ftizie. A fost doar un mod miselesc sa tina curiosii departe si sa ascunda castelul cu dibacie, cu viclenie si mai ales sa il devasteze. Frescele de pe pereti au fost ascunse sub straturi de var. Se pare ca ordinul a fost ca peretii sa fie rasi. Simbolurile masonice le zgariau retinele tovarasilor. S-au pastrat frizele si tavanele a caror simbolistica nu ranea pe nimeni .

Trebuie sa remarc ghidul care ne-a insotit in acest tur. Un adolescent interesant, elev de liceu, pasionat de istorie, suficient de hatru ca sa faca glumite si sa faca prezentarea extrem de atractiva. Imi lipseau multe informatii privind istoria familiei Cantacuzino ca zau m-as fi amuzat sa ii pun ceva intrebari. Foarte placut, sigur pe el si a stiut sa faca fata unei provocari legate de unul dintre simbolurile existente in castel, simbol ce se regaseste si in altitele unor ii (steluta cu 8 colturi ). L-am felicitat la final, banuiam ca in spatele activitatii sale se afla multa pasiune, nu doar un discurs invatat inainte.

Incaperile sunt goale, mobilierul original fiind furat de cei care l-au folosit in perioada comunista. In fiecare incapere am avut senzatia ca cineva ne insoteste. Un abur, o stare, un curent de aer… Pozele familiei ne priveau mirate de pe perete, nu era chiar o ora potrivita pentru vizite… sala de bal … fastuoasa, eu eram in cizmele de zapada, geaca de ski (desi nu ma urc pe schiuri nici pentru poza…), m-am simtit ca o Cenusareasa… Semineul mi-a amintit de semineul din Casa Battlo de la Barcelona, datorita celor 2 prispe. Aici erau egale ca dimensiuni si cred ca ideea lui Gaudi nu se aplica si aici (prispa mai mare pentru Dumnezeu, cea mica pentru arhitectul casei). Sau cine stie, daca Cantacuzinul apartinea lojei masonice, nimic nu e imposibil.

De pe pereti m-au privit cu dezaprobare capete incoronate cu povesti crancene.. le-am zambit cat de frumos am putut si am trecut mai departe, timid… in sala in care se servea masa. Aici se incheie turul parterului. Nu v-am povestit despre prezentarea ghidului deoarece sper ca veti trece pe acolo si veti gusta glumele si spontaneitatea lui.

16924296_1425132240852369_338318463_n

La etajul care adaposteste modestele spatii private ale castelanului am vizitat o expozitie de arta. Nu credeam ca un tablou poate sa trezeasca asa traire intensa. Un artist din Republica Moldova,cu niste concepte care mi-au placut mult, mult de tot, culori sumbre, nuante de albastru marin pana la negru, imagini venite parca din alte lumi, trupuri imbracate pana la detaliu dar fara fete iti deschid o lume feerica, o lume plina de mister si de intrebari. Nu am rezonat cu toate, nu aveam cum… dar unele mi-au facut pielea de gaina . Merita sa faceti un drum pana acolo sa va incarcati bateriile.

Această prezentare necesită JavaScript.

Si cum era normal,  Micul Print a fost alaturi de mine si in calatoria asta. Mi-a amintit cum e cu oamenii mari si cu descrierea caselor…inca o data. „Dacă le spui oamenilor mari: „Am văzut o casă frumoasă, din cărămizi trandafirii, cu muşcate la ferestre şi cu porumbei pe acoperiş…” ei nu sunt în stare să-şi închipuie cum arată o asemenea casă. Lor trebuie să le spui: „Am văzut o casă care costă o sută de mii de franci”. „Ce frumoasă e!” vor exclama atunci.”( Micul Print, Antoine de Saint-Exupery).  Poate pentru ca a auzit povestea cu lauda castelanului ca poate pava curtea castelului cu monezi de aur…O poveste pentru oamenii mari, desigur ,care altfel nu ar intelege cat de bogat a fost stapanul castelului…

16900389_1425131654185761_1028294404_n

Eu va salut de pe munte si va propun ca in week end sa faceti o aroganta, sa va urcati in tren si sa popositi in Busteni. Castelul cu povestea lui va asteapta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s