Traim, muncim, iubim… totul pe repede inainte. Alergam cu disperare dupa ceva fara nume si fara forma. Daca te intreaba cineva unde te vezi peste cinci ani clipesti uimit si, daca nu esti la un interviu de angajare, raspunzi scurt: nu m-am gandit, cum unde? aici, cu voi! AICI. CU VOI.
Si vine o zi in care ceva se intampla si o voce iti sopteste: daca ai sti ca e ultima saptamana din viata ta cum ai trai? Clipesti buimac si pare incredibil: cum?! atat a fost?? Incerci sa treci in revista ce ai facut in ultimele zile, in ultimele saptamani, in ultimele luni. Vezi munti de haine curate, haine murdare, rufe de calcat, munti de farfurii ce asteapta sa fie umplute, apoi spalate, fete multumite, fete triste, fete manioase. Si tragi linie si te cauti pe tine in toata aceasta aglomeratie. Te descoperi cu greu: femeia, mama, sotia, fiica, fatete ale aceleiasi imagini ca un diamant expus sub reflector. Stii ca ai facut tot ce ti-a stat in puteri sa ai grija de toti si sa ii multumesti pe toti. Si de multe ori te-ai pierdut pe tine. Te uiti la timpul care ti-e ramas: putin. Ce sa faci mai intai?
Prin mintea mea prima data au trecut toate cate mai sunt de facut in casa; lista era foarte lunga: mai am de spalat, nu am facut de mancare, rufele sunt pe sarma, mai am de calcat…
Stau in mijlocul camerei si privesc in jur: daca mai am de trait doar o saptamana cine va face ce nu am facut pana acum? In cap imi rasuna aceleasi cuvinte, repetate la infinit: cum e cu anestezia , domnule doctor? In ghiduri scrie doar should be avoided.Should be avoided…should be avoided. Si daca e nevoie?
Cum ai trai daca ai sti ca mai ai doar o saptamana?
Am lasat rufele, vasele, covoarele la locul lor… am dansat ca si cum ar fi fost pentru ultima oara si am petrecut timp cu prietenii. Si cu familia, atat cat au fost dispusi sa imi dea din timpul lor.
Cum e cu anestezia domnule doctor?
Should be avoided…
iulie 2018
iiesirucsac 