Sau o scurtă analiză a triunghiului salvator, victimă, călău…
1.SALVATORUL
Sute de articole inundă internetul, unele alarmante, altele împăciuitoare. Saltul între dimensiuni, dispariția timpului… Parcă îmi privesc viața de zi cu zi. Nu știu când e luni, nu știu când se face vineri, nu știu cât e ceasul. Nici nu mai contează. Telefonul sună continuu, de multe ori mai multe apeluri simultan. Răspund, dau soluția, închid, răspund , e nevoie de... stai că vin acum… închid. În drum spre, telefonul sună iar…nu găsim… caut prin memorie unde am lăsat ceva-ul acela…vezi sub birou, caută și tu… ce bine, ai găsit… Ajung în locul cu pricina… Toți stau pe canapele, așteptând să ajung și să aduc, sau să găsesc, sau să explic…
Trebuie utilizat echipamentul X… Nu s-a reușit instalarea softului în computer… trimite-mi emailul cu linkul, intru eu… mai am de făcut câteva drumuri la magazie să verific stocurile de echipamente, nu e nimic, în drum spre, opresc în camera cu computere, deschid emailul, intru pe link, descarc… durează ceva… privesc în jur: chipuri obosite, tabla cu pacienți, culori multe, iritare… căldură, cineva aleargă între desktop și laptop, oare de ce? AAAA… nu e conectat laptopul la imprimanta… instalarea softului pentru utilizarea echipamentului mai durează câteva minute, suficient cât să instalez imprimanta și la laptopul buclucaș… vaaai, mulțumesc… Softul s-a instalat , habemus papa strig, acum echipamentul poate fi utilizat…Acum fuga la magazie….
E vineri, trebuie lasate echipamente de protecție pentru tot week-endul, materiale de curățenie, un calcul rapid, câți oameni, câți pacienți, stoc de rezervă… Verific, car, împart, zâmbesc, ofer suport, sună-mă dacă apar probleme… De la statistică mă sună X, s-a creat o încurcătură, domnul doctor de aseară a bifat greșit ceva, nu ne iese raportarea… Mă uit la ceas, e prânz, domnul doctor a muncit toată noaptea, nu pot să sun, poate se odihnește… Mă așez la computer, deschid programul, caut pacienții, da, e o greșeală, nimic care să nu poată fi corectat… Rog registratorul să facă modificarea, nu merită să deranjezi omul după o noapte de gardă….
2. VICTIMA…
Așa a fost întreaga săptămână. Și m-am străduit să fac totul cu zâmbetul pe buze. Știam că mă aștepta un week end departe de lumea dezlănțuită, undeva, ascunsă, să îmi încarc bateriile pentru săptămâna care vine. Câteva cărți pe care abia aștept să le răsfoiesc, o listă de filme, Micul Prinț, un pahar de șampanie…Să găsesc forța să fac față valului de cereri și solicitări și telefoane… Am adormit cu zâmbetul pe buze… Sâmbătă dimineață, dimineață tare, la 6 și puțin telefonul meu începe să sune violent. Sar ca arsă. Domnul doctor pe care nu îl deranjasem zilele trecute… Mă suna să îmi solicite un certificatier, al lui nu mai avea file…Rămân siderată cu telefonul în mână. Mă mai uit o dată: da, e sâmbătă, e foooarte dimineață, e ziua mea liberă… Și brusc îmi dau seama că am greșit. Oamenii aceștia nu au nici un pic de respect pentru mine. Consideră că li se cuvine absolut tot, că cineva trebuie să le stea la dispoziție 24 de ore din 24, că ei cer și prostu sare în echer și le dă …
3. CĂLĂUL
Așa că am o temă de gândire azi, duminică, sărbătoarea Floriilor: cum să îi învăț să pescuiască. Altfel, vor muri de foame așteptând ca cineva să le dea peștele…
P.S. Azi la 7 și puțin telefonul a sunat din nou cu furie, am sărit iar din somn. Era tot un medic. Îngrijorat…S-a terminat hârtia prosop. Am vrificat din nou dacă e duminică, am mai verificat ora… Nu mai avea rost să mă culc la loc… E clar că ce am concluzionat mai sus e foarte real. Degeaba încerc să protejez acești oameni, degeaba ajut, ei nu au înțeles nimic. Așa că am închis telefonul și voi face un exercițiu de voință. O zi, o singură zi o voi păstra pentru mine pentru că nimeni în lumea asta nu e de neînlocuit. Și știu că lucrurile se vor rezolva și fără intervenția mea.
Cam atât azi despre aventurile mele în plină pandemie. Să aveți o zi Luminată, să fiți alături de cei dragi cu inima și să vă păstrați sănătoși!