Pot spune te iubesc in mai multe feluri: când îți așez gulerul/ cravata / fularul înainte să ieși din casă, când îți netezesc piepții cămășii și îți caut căldura, când te țin strâns in brațe sperând că mă voi dezintegra și mă voi strecura moleculă cu moleculă pe sub pielea ta. Îți spun te iubesc când îți critic unele obiceiuri alimentare, îți spun te iubesc când la plecare îți șoptesc ai grijă de tine, sună-mă când ajungi…
… și tot ce fac și tot ce îți dau se lovește de un zid gros, zid pe care l-ai ridicat între noi pe nesimțite.
Știu sa citesc, știu să te citesc…și știu că nu mă mai iubești de ceva vreme; văd asta din gesturi mărunte: îți ferești privirea când ți-o caut, mă lași să car sacoșile cu cumpărături, pe scări, și lucrul cel mai trist: nu mă mai vrei. De fapt.. mă vrei, dar nu așa cum mi-aș dori eu. Vezi și simți privirile ce se întorc după mine pe stradă, le simți dorința animalică și atunci, abia atunci mă dorești și tu, asemeni lor…
…Pentru că nu mă mai iubești.