caligrafie cu ac și ață

paris.

Un vis . O idee. Visul Ioanei (Corduneanu). Să reînvie tabloul lui Matisse. Să descopere cum ar fi arătat cămășile privite și studiate de acesta pentru realizarea tabloului La blouse roumaine, tabloul în care Matisse doar a schitat cu penelul semnele de pe cămășile bucovinene primite cadou de la Pallady.

Odată apărută ideea, Ioana a trecut la punerea în practică. A găsit 8 prietene ale iiei și amice de Stup (Maria, Daniela, Sonia, Raluca, Ștefania, Stefana, Mirela, eu) care au fost dispuse să citească, să caute, să creeze, pornind de la albumul lui Kolbenheyer simboluri care să dea sens și să capete viață pe o cămașă de Bucovina care ar putea să stea la originea tabloului.

Fiecare dintre noi și-a luat misiunea în serios și credeți-mă, nu a fost deloc ușor. Cămașa mea s-a dezvăluit greu, am desenat multe variante până am ajuns la cea finală; uneori am avut senzația că se cerea de la sine desenat într-un fel anume, de parca Matisse însuși încerca să miște creionul pe hârtie…

Am cusut și am descusut de nenumărate ori , până am fost mulțumită de rezultat. Dacă intram în proiect mai devreme poate mai încercam câteva variante…Am încercat să cos cu mmm, un fir din https://semnecusute.ro/ , nu m-am împăcat cu el, am trecut la bling negru, un fir de o finețe rară, un fir pe care îl voi mai folosi și în alte proiecte, cu siguranță. Vi-l recomand pentru ușurința cu care se manevrează și pentru felul în care acoperă pânza. E format din 10 fire, deci poate fi folosit în grosimi diferite, așa cum am și făcut de altfel.

Pânza pe care am cusut a fost in-inegal, o pânză care permite coaserea fără lupă, destul de rară crudă, nespălată și care băgată la apă intră cam 10%, ajungând să aibă aspectul pânzei vechi pe care sunt cusute cămășile de Bucovina. Pe mine m-a ajutat pentru că timpul a fost foarte scurt și pe in fin de exemplu ar fi durat mult mai mult deoarece nu mai văd așa de bine și s-ar fi impus folosirea lupei.

Am remarcat multe solicitări de planșă. Tocmai de aceea v-am descris aici procesul. Fiecare poate crea propria cămașă, fără să fie nevoie de desenele altcuiva. Vă garantez că veți avea o satisfacție uriașă!. Încrețul fiecare l-a creionat cum a dorit (respectând romburile, umplute la fir, cum a calculat fiecare), materialele folosite au fost diferite pentru fiecare (lânică, mătase, fir metalic, mărgele sau paiete), aspectul final fiind asemănător dar privit în detaliu se văd diferențele. Luați creion si hârtie și desenați. E minunat când ți se dezvăluie modelul din vârful creionului!

Odată terminată cămașa am rezervat bilete la Air France, companie pe care o recomand din toată inima.

Și am pornit! Zborul a fost perfect! De foarte multă vreme nu am avut parte de o asemenea aterizare! PER-FEC-TĂ! S-a așezat pe pistă de parcă era de acolo! Nici o clintire, nici o tresărire, nimic! L-aș fi îmbrațișat pe comandant!

Parisul ne-a întâmpinat cu ploaie, fină și rece. Cazarea a fost minunată, în cameră aveam tot ce trebuie pentru o ședere decentă: frigider, uscător de păr, cafetieră, cuptor cu microunde, plită, veselă. Sincer, nu prea am stat în cameră, dar recomand cazarea la Residence du forum des halles. Vis a vis de cazare am găsit o locație unde cafeaua se bea la…. castron. Las aici mărturie…

Pentru o cină cu ușoare fițe vă recomand cu multă căldură Au pied des cochons, braserie unde, pe lângă preparatele din carne de porc, găsiți fructe de mare ca la mama lor… La Au pere tranquille am mâncat o friptură de rață de să te lingi pe degete și un mic dejun (brunch) de ne-a ținut de foame o zi întreagă.

Cum a fost la galeriile Pompidou? M-am simțit ca într-un film. Zeci de vizitatori care priveau absenți tabloul, se întorceau agale și dădeau cu ochii de noi. Uimire, mirare, surpiză, nedumerire, toate acestea au fost pe chipurile lor. Unii chiar verificau din priviri dacă nu sunt la camera ascunsă. Apoi majoritatea s-au apropiat având întrebări legate de cămăși, de motivul apariției în acea locație și formulă, întrebări despre România. A fost plăcut, obositor în oarecare măsură dar bucuria a compensat oboseala. Vă atașez fotografii să trăiți și voi emoțiile noastre.

După ce am terminat la Pompidou am vizitat atelierul lui Brâncuși. O să spuneți că sunt eu sentimentală. Nu cunosc toată munca acestui geniu dar când am intrat acolo a fost ca atunci când întâlnești un vechi prieten. Părea că de undeva, din încăperile care imită atelerele sale (4 la număr) o să apară EL, cu mâinile pline de praf și părul zburlit, nemulțumit că e întrerupt din focul creației…

Una peste alta proiectul acesta a fost cel mai plăcut pentru mine, cel mai drăgălaș și m-am simțit ca peștele în apă, având în vedere că am avut libertate de a crea ceva, de a pune o părticică din ființa mea în acea cămașă. Nu am mai copiat o cămașă veche celebră ce aștepta să revină la viață ( și în acest caz responsabilitatea e uriașă) ci am dat frâu liber imaginației. Ce a ieșit ați văzut și voi…

P.S. Mulțumesc Ioanei Corduneanu pentru proiect, familiei pentru răbdare, bunului Dumnezeu că m-a ajutat să duc la bun sfârșit totul . Mulțumesc și unui Prinț Mic care m-a însoțit până la capătul lumii și mai departe…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s