inceputuri · lumea e un spectacol...

jurnal de covid – reloaded

...A fost o dată ca niciodată o planetă mare și frumoasă, o planetă albastră. Era plină de frumuseți: munți ce atingeau cu crestele lor cerul, unii veșnic ninși, înțelepți încremeniți pe vecie, păduri care în funcție de anotimp își schimbau culoarea, an de an, de la verdele cel mai crud până la cel mai aprins… Citește în continuare jurnal de covid – reloaded

taceri

covid 19 -jurnal de pandemie 1.2 (din puțul gândirii)

Sau o scurtă analiză a triunghiului salvator, victimă, călău... 1.SALVATORUL Sute de articole inundă internetul, unele alarmante, altele împăciuitoare. Saltul între dimensiuni, dispariția timpului... Parcă îmi privesc viața de zi cu zi. Nu știu când e luni, nu știu când se face vineri, nu știu cât e ceasul. Nici nu mai contează. Telefonul sună continuu,… Citește în continuare covid 19 -jurnal de pandemie 1.2 (din puțul gândirii)

taceri

covid 19 – jurnal de pandemie 1.1

Concluzii după o săptămână de muncă (sau cum să rămân întreagă la cap după ce mi-am asumat o pălărie care pare mult mai mare decât capul meu): 1.Harta nu e teritoriul - în încercarea de a înțelege ce ni se întâmplă în această peroadă construim în minte reprezentări interne despre ce credem că ni se… Citește în continuare covid 19 – jurnal de pandemie 1.1

lumea e un spectacol...

aventuri într-un spital de provincie…

Pe vremuri, pe holurile unui spital se pășea de obicei cu sfială: pereți albi, zgomote metalice, uneori gemete, ochii celor aflați în suferință îți dădeau fiori. Apoi era acel respect față de munca celor care trudesc acolo zi de zi, încercând cu știința lor să ajute. Așa era pe vremuri. "Am adus-o pe mama pe… Citește în continuare aventuri într-un spital de provincie…